duminică, 3 ianuarie 2010

frustration, anger, regret ...

Devin sentimental,dar ma opresc…intreb DE CE?Gasesc acelasi raspuns inexistent….trec mai departe…De cateva luni ma lovesc de acelasi zid…UN OM…nu imi modifica existenta,dar ma impiedica sa imi urmez cursul…Gasesc ceva intr-un singur om,dar nu e de ajuns,nu sunt pregatit sa ma multumesc cu o jumatate,vreau TOTUL!Ma intriga ceva intr-o ea….nu vrea sa traiasca,se incapataneaza sa existe si…si atat.E opera mea asa cum sunt eu creatia altcuiva….Ma opresc din nou…Urasc operele desavarsite,o preferam abstracta!!

vineri, 1 ianuarie 2010

enjoy the ride !

Daca ti-as da tie iubirea mea,ce ai face cu ea?! Ai intoarce-o pe toate partile s-o vezi palpitand din toate unghiurile apoi ar deveni rutina nascuta din accesibilitate.
Accesibilitatea naste rutina. Necunoscutul incita,emanatia de mister imbata sufletul. Ce fac atunci cu dorinta de a ma lasa cunoscut,alintat,de a ma pierde si regasi in acelasi timp?? Va trebui sa ma rezum la cenzura mereu?
Inhibanti de toate soiurile ingradesc spiritul,si atunci...

fear of ... us!

Sfarsiturile dor...
..durerea lor izvoraste din teama unui nou inceput. Necunoscutul incita,dar tindem catre confortul stabilitatii,ne-o dorim pentru ca ne valideaza ca indivizi.
De fapt,nu sfarsiturile dor,ci refuzul de a le accepta.Asta inseamna ca ne provocam singuri durerea,suntem sursa si destinatia ei...si totusi...clishee ca " un sut in fund e un pas inainte" sau "ti se inchide o usa,dar ti se va deschide o fereastra" sunt surse nesecate de optimism fara de care nu am face fata schimbarilor din viata noastra.
Frumos si inspirat este sa luam tot ce ajuta la constructia noastra mentala,spirituala,comportamentala fara a exacerba regretele. Ele anuleaza doza "proteica" a fiecarei experiente
.
Amintirea e un surogat pentru o realitate din care fizic sau emotional am facut parte intr-un moment din viata. Ea poate fi inlocuita de una noua,dar oricand resuscitata de un parfum,de o atingere,de un sunet ori un gest.

Si oamenii pot deveni amintiri. E bine sa poti zambi cand iti aduci aminte,sa privesti in urma cu drag,caci cine zice ca nu priveste niciodata in urma da dovada de ipocrizie. Iar asta depinde de momentul in care alegi sa inchei o etapa,o experienta. Sa stii cand sa zici "stop!'' .


Off...greu...dar a nu stii sa trasezi limite intre rau si bine pentru tine e trist ...