Sfarsiturile dor...
..durerea lor izvoraste din teama unui nou inceput. Necunoscutul incita,dar tindem catre confortul stabilitatii,ne-o dorim pentru ca ne valideaza ca indivizi.
De fapt,nu sfarsiturile dor,ci refuzul de a le accepta.Asta inseamna ca ne provocam singuri durerea,suntem sursa si destinatia ei...si totusi...clishee ca " un sut in fund e un pas inainte" sau "ti se inchide o usa,dar ti se va deschide o fereastra" sunt surse nesecate de optimism fara de care nu am face fata schimbarilor din viata noastra.
Frumos si inspirat este sa luam tot ce ajuta la constructia noastra mentala,spirituala,comportamentala fara a exacerba regretele. Ele anuleaza doza "proteica" a fiecarei experiente.
Amintirea e un surogat pentru o realitate din care fizic sau emotional am facut parte intr-un moment din viata. Ea poate fi inlocuita de una noua,dar oricand resuscitata de un parfum,de o atingere,de un sunet ori un gest.
Si oamenii pot deveni amintiri. E bine sa poti zambi cand iti aduci aminte,sa privesti in urma cu drag,caci cine zice ca nu priveste niciodata in urma da dovada de ipocrizie. Iar asta depinde de momentul in care alegi sa inchei o etapa,o experienta. Sa stii cand sa zici "stop!'' .
Off...greu...dar a nu stii sa trasezi limite intre rau si bine pentru tine e trist ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu